Rolul terapeutic al pisicilor

Intr-o lume in care gijile si graba cotidiana ne fac sa trecem cu vederea multe aspecte importante ale vietii din jurul nostru, animalele de companie ne ofera posibilitatea…

Intr-o lume in care gijile si graba cotidiana ne fac sa trecem cu vederea multe aspecte importante ale vietii din jurul nostru, animalele de companie ne ofera posibilitatea unei activitati zilnice in care rutina nu se poate instala. Desi oamenii nu isi dau seama, de cele mai multe ori prezenta unui animal de companie se dovedeste a fi benefica, ajutandu-ne din punct de vedere emotional, psihologic si social.

Fie ca se afla in mijlocul unei familii, fie ca traiesc in colonii pe strazile oraselor, pisicile reusesc intotdeuna sa stabileasca in jurul lor dialogul, comunicarea intre oameni.

Cu siguranta ati observat ca pisicile sunt foarte des intalnite si in apropierea spitalelor sau a clinicilor, unde atat personalul medical, cat si pacientii le ofera hrana si le ingrijesc. Acesta nu este pur si simplu un lucru intamplator, datorat nevoii de a se hrani a pisicutelor, asa cum am fi tentati sa afirmam.

Desi regulamentele de ordine interioara interzic prezenta animalelor in incinta spitalelor, multi doctori au trecut cu vederea aceste reguli atunci cand cercetarile au scos la iveala faptul ca micile si simpaticele animalute nu sunt numai niste excelenti companioni, dar totodata ne pot ajuta in tratarea si vindecarea diferitelor boli, chiar si atunci cand medicina traditionala da gres.

Psihologul Boris Levinson, specialist in tratarea bolilor psihice la copii, este printre primii medici care au observat efectele benefice ale terapiei cu ajutorul animalelor de companie. In mod normal, Levinson nu accepta ca Jingles, cainele sau, sa participe la consultatiile pe care le oferea, dar intr-o zi acesta s-a “strecurat” in cabinetul sau. In acea zi, medicul trebuia sa intalneasca parintii unui copil autist.

Era ultima sedinta si urma ca baietelul sa fie internat intr-o clinica de specialitate. Pe toata durata consultatiei, copilul nu a spus nimic, decat spre sfarsit, cand doctorul discuta cu parintii despre modalitatea in care se va face internarea. Acel copil, care fusese tacut pentru o perioada atat de lunga de timp, a intrebat daca va veni si cainele acolo.

Din acel moment, Jingles a fost nelipsit de la consultatii. Cand Boris Levinson a facut publice rezultatele experimentului sau, a fost ridiculizat la scena deschisa de catre colegii sai, care nu au rezistat sa-l intrebe daca nu cumva i-a oferit si un salariu cainelui sau pentru munca depusa…

Aceasta moda a folosirii animalelor de companie ca factori terapeutici ajutatori s-a raspandit cu repeziciune in Statele Unite, iar apoi in Europa. Cainii au fost primele animale folosite in astfel de terapii, dar acum si pisicile sunt folosite deseori in tratamentul batranilor si in tratamente psihiatrice.

In Franta, in cadrul spitalului Paul-Giraud, pisicile au devenit asistenti medicali de necontestat, sub supravegherea atenta si dragastoasa a personalului medical. “Imi plac mai mult pisicile decat cainii. Cainii sunt cei pe care ii adoptam noi, dar noi suntem la randul nostru adoptati de catre pisici”, marturisea un pacient in varsta de 58 de ani, internat intr-o clinica de specialitate de peste 22 de ani. Multumita ingrijirii atente a personalului medical si mai ales datorita pisicutelor care traiau in incinta spitalului, el a fost repus pe picioare si adus la realitate.

Prezenta unei pisici in cadrul terapiilor il ajuta pe pacientul respectiv sa fie mai putin anxios, ii transmite o stare de calm si liniste interioara. Totodata, este foarte bine cunoscut faptul ca pisicile simt cand un om este bolnav si sunt factori ai determinarii energiei negative.

Numeroase studii au demonstrat si faptul ca animalele sunt capabile sa inteleaga sentimentele copiilor si se pot adapta perfect acestora. In cazul copiilor cu probleme de dezvoltare sau emotionale, acestia gasesc in animalul lor de companie un prieten bun, pe care il iubesc si de al carui suport au nevoie.

Tot animalele, de data aceasta cele cu handicap fizic, sunt cele care ii ajuta pe oamenii cu acest tip de handicap sa treaca peste problemele lor de adaptare si le dau puterea de a spera si vointa de a trai, avand ca suport ideea: “Daca acest animal poate trai, atunci pot si eu.” Ne ofera adevarate lectii de vointa si de supravietuire, ne dau incredere in noi, in fortele noastre, ne dau putere sa trecem peste momentele grele.

Prezenta unei pisici in viata noastra ne face sa fim mai deschisi fata de lumea exterioara si mai sensibili, optimisti. Oricine stie cat de placut este atunci cand, intorcandu-te de la serviciu, cocheta pisicuta iti iese in intampinare, ti se strecoara printre picioare, parca urandu-ti “Bine ai venit”. Sau cat de relaxant este sa-i mangai blanita pufoasa si sa-i auzi torsul, aproape imperceptibil uneori, seara, in fata televizorului.

Cu ajutorul lor, uitam de stresul unei zile de munca si de oboseala, simtindu-ne relaxati, si dobandim un tonus afectiv pozitiv. Se transforma in mici bufoni, ne atrag in jocul lor, un joc deconectant, plin de viata, ce are ca rezultat rasul binefacator. Ne sunt prieteni neconditionati. Nu sunt cicalitoare si nu te plictisesc vorbindu-ti despre lucruri care nu te intereseaza.

De multe ori, atunci cand suntem tristi si singuri, primul lucru pe care il facem este sa imbratisam dragalasa pisica si sa-i spunem tot ce avem pe suflet. Sunt foarte buni confidenti, intotdeauna dispusi sa-si asculte stapanul cu rabdare si fara a-l mustra. Uneori, toate sfaturile din lume nu pot echivala mangairea unui nasuc umed lipit de obrazul nostru. Ele ne fac sa ne simtim importanti, amintindu-ne in fiecare clipa ca depind de noi. Nu ne cer nimic in schimb, doar o mangaiere, atentie si multa dragoste.

Intre noi si micutii nostri terapeuti are loc un mod diferit de comunicare, mai profund si mai sensibil. Familiile care au adoptat o pisicuta au declarat ca toti membrii ei au fost mai veseli si au comunicat mai bine decat inainte. Au un deosebit rol in formarea caracterului si a personalitatii copiilor, invatandu-i sa fie responsabili si independenti.

Prezenta unui animal de companie are valoarea unui echilibru pentru copiii timizi, acestia simtind nevoia de a se confesa si de a fi intelesi si aprobati. De la animalul lor primesc afectiune si intelegere, invatand la randul lor sa ofere altora aceste sentimente. Sunt aproape de sufletul batranilor, alinandu-le povara anilor si a singuratatii…

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

en_USEnglish